Nea Adam

Nea Adam era portar la centrul de calcul si am fost vecini in Berceni, el stand la un bloc din acela tip placare la intrarea in cartier, la o garsoniera confort 2. S-a intamplat sa raman in centrul de Calcul cand lucram acolo, sa fac de permanenta noaptea, dupa incidentul cu bombele. Asa ca am avut suficient timp sa stau de vorba cu acest om simplu, modest, cu ochelari cu rame groase si care fuma tigara de la tigara. Avusese o viata grea si vazuse foarte multe. Lucrase altundeva si nu l-am intrebat pentru ca de fiecare data cand isi aducea aminte, ofta din greu. Cred ca nu avusese zile usoare acolo, din moment ce trecuse paznic cu salariu mult mai mic. Nu se vaita dar era corect si nu-i placea sa nu fie respectat. erau niste persoane cu carente de comportament care dispretuiau atat pe portar, cat si pe femeia de serviciu dar si pe operatoare sau pe dispeceri, adica pe cei fara studii superioare si care nu terminasera matematica. Am vazut cand nea Adam n-a vrut sub nicio forma sa lase o astfel de persoana sa iasa sa-si cumpere un covrig din Romana. persoana era artagoasa si nu intelegea ca nu are voie sa iasa. Nea Adam a dat telefon si a venit directorul si inca de la paza au venit niste gealati care au luat pe respectiva persoana pe sus. S-a ales si cu o sanctiune. Eu fiind mult mai pasnic si discutand la fel cu toata lumea am avut mari avantaje. Il salutam pe nea Adam si ne strangeam mainile de parca eram prieteni de cand lumea. Cu operatoarele vorbeam frumos si le ziceam dimineata, sarut mana, desi unele imi erau studente la seral. Cu dispecerii ne spuneam bancuri si cand mergeam in excursii mancam pe acelasi ziar, pentru ca ii consideram prietenii mei. nea Adam mi-a explicat ca a avut odata niste neplaceri cu specimene din acestea, care dupa ce si-au vazut interesele, l-au scos vinovat. Ceea ce apreciam la acest om era dorinta sa de a fi bun, de a fi alt om cu fiecare zi care trece. De aceea citea carti in fiecare zi, cand avea o clipa de ragaz. Erau carti din BPT, din acelea de 5 lei bucata, dar foarte bune ca autori si titluri. I-am spus intr- seara si niste bancuri. A ras dar mi-a spus ca el nu are talent la a spune bancuri si mi-a vorbit de Traian, colegul meu care are un caiet cu bancuri grupate pe tipologii. ne Adam avea si pistol si era atat de plictisit de acesta, caci spunea el, cat de mult timp a fost in uniforma tot pistol a avut si cat de mult a tras cu el, numai degetul lui aratator de la dreapta ar avea ce vorbi un an neintrerupt. Dar nu continua. Se oprea si ofta. Fusesera vremuri gresle inainte de 1970, pana sa se considere ca socialismul a invins deplin si definitiv in tara noastra, cum le placea conducatorilor tarii, de atunci sa glasuiasca si ziarele sa preia cuvintel cu cuvintel.
Cu timpul am intrat in niste detalii si nea Adam mi-a zis sa ma feresc de niste persoane din centrul de Calcul si mi-a zis si de ce. Ele nu stiau ca eu stiu si purtau cu mine ca si cand eram unul care e de dus cu zaharelul. Se verifica cu fiecare zi tot ce-mi zusese nea Adam si despre unul si despre altul. de cate ori il vedeam ii ziceam. El zambea privindu-ma cu subinteles pe sub ochelari si se facea ca citeste mai departe din carte. La doar o clipa imi mai aducea noi detalii si imi completa lista. Pentru el, fiecare de acolo era o pagina deschisa de carte pe care o citea limpede, fara cusur si cu intonatie. Ma minunam de acest talent si cu doua lucruri am ramas: daca te uiti la om in ochi si daca dai noroc cu el, imediat iti dai seama daca te intelegi sau nu cu acesta. Nu mi-a zis explicit cum, dar ca la vrajitoare, este o chestiune de har. Asa m-am inzestrat eu cu capacitatea de a-mi selecta colaboratorii privindu-i si dand noroc cu ei. Niciodata nu m-am inselat. Si asta i-o datorez acestui minunat om, nea Adam!